Mulți taximetriști s-au mutat pe Uber

Acum câteva luni eram la Afi și trebuia să ajung cât mai repede la liceu (trebuia să dau câteva teste de mărire de medie). Așa că, bineînțeles, mi-am comandat un Uber. Mi-a venit o gioarsă nenorocită de Logan albastru de vreo 10 ani, tunat cu eleron d-ăla de 50 de lei și cu stickere pe portiere ca să acopere rugina. Șoferul era un tip pe la vreo 50 de ani, care asculta Dance FM la maxim și fuma cu geamul închis, deși eram 25 de grade afară. Nu că m-ar deranja fumul de țigară, dar mna, e vorba de maniere. Pe drum omul n-a mers cu mai puțin de 80 de kilometri la oră, și a trecut pe roșu de vreo 3 ori. L-au claxonat o groază de oameni, dar tipul n-avea absolut nicio treabă. La destinație, omul a oprit în mijlocul străzii (și era o stradă destul de circulată) în loc să se oprească unde erau toate mașinile parcate.

Tot acum câteva săptămâni, a trebuit să merg de acasă până în centru (în fine, Piața Națiunile Unite) și am prins un Ford Focus roșu. Mașina mi s-a părut nouă, ok și curată. Asta până când la un moment dat s-a oprit motorul mașinii în drum, și eu m-am dat cu capul de tetieră. Răspunsul șoferului a fost mondial: “Așa mai face mașina!”. Cursa era de 15 lei (15 lei și 44 de bani mai exact), iar la finalul cursei i-am dat 20 de lei, așteptându-mă să primesc rest. I-am dat banii și m-am uitat la el insistent, sperând să-mi dea 4 lei. Și el se uita la mine insistent, sperând să cobor din mașină. Am stat așa amândoi vreo două minute după care am ieșit din mașină și i-am zis “La revedere”.

Și am mai avut curse de genul ăsta. Curse cu niște gioarse nenorocite de mașini, cu niște șoferi destul de dubioși și cu atitudine de taximetrist. Mare păcat. Uber este o idee genială, dar, ca orice proiect care este implementat în România, are o groază de probleme. Într-adevăr, 80% dintre cursele pe care le-am avut au fost ok sau satisfăcătoare. Dar, în ultimele două luni, au apărut din ce în ce mai multe gioarse pe Uber. Și asta n-ar fi cine știe ce chestie, că eu n-am pretenția ca la 2 lei pe kilometru să îmi vină numai bemveuri, dar măcar să nu curgă rugina de pe mașini.

Apropo, haideți să vă spun o întâmplare mișto dintr-un taxi. Acum vreo trei luni, am luat un taxi de pe Bulevardul Ion Mihalache până pe strada Mihai Eminescu (o cursă de vreo 12 lei). Mi-a venit o mașină ok-ish, dar la volan era un țigănuș o persoană de etnie rromă de vreo 20 de ani. În mintea mea era că am belit-o și că dacă nu-i dau bacșiș de minim zece lei, ăsta mă bate rău. În schimb, am avut parte de o mare surpriză. Tipul m-a întrebat ce post de radio îmi place, dacă să deschidă geamul sau nu și ce traseu prefer. La final, i-am dat 15 lei și mi-a dat rest un leu. Da, ați auzit bine. Un taximetrist român mi-a dat rest.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.