O duminică (aproape) obișnuită

Pentru că am stricat iarăși un dulap ( nu mă întrebați cum ), părinții mei m-au luat până la JYSK Pallady. Am ajuns, am intrat în magazin, toate bune și frumoase. Am ochit un dulap din lemn de plop, și am început să căutăm un angajat care să ne aducă un dulap dezmembrat ( pentru că la JYSK, ca și la Ikea de altfel, produsele se vând dezmembrate, ceea ce mi se pare corect, având în vedere că ei vînd doar mobilă). A trecut un sfert de oră, și tot nu am văzut un angajat. După cam 20 de minute, am văzut un angajat plictisit care trecea pe lângă noi. Am întrebat-o dacă au produsul, dacă poate să ne ajute, și i-am arătat tipul de dulap pe care îl dorim. A zis că au produsul și că vine imediat. A trecut încă un sfert de oră, timp în care nu am venit nimeni. Dupa care am întrebat alt angajat dacă poate să ne ajute. A spus că va veni imediat cu dulapul mult-dorit. Au trecut încă vreo 10 minute, după care ne-am îndeptat spre casa de marcat, în speranța că vom găsi un alt angajat. Acolo, erau vreo 6 angajați care stăteau la taclale. Le-am spus că așteptăm de o jumătate de oră ( am fost cam indulgenți, stăteam de mai mult de trei sferturi de oră ) și că nimeni nu ne-a ajutat. Atunci au pornit doi angajați către depozit și s-au întors peste 3 minute și ne-au spus că nu au acel tip de dulap. La care noi strigând în cor: Dacă nu aveți produsul, de ce prima angajată pe care am rugat-o a spus că aveți. La care răspunsul angajaților: „Noi avem un produs pe stoc, dar acela are mici defecte. Produse pe stoc au cei de la JYSK Colosseum și cei de la JYSK Sebastian. Dacă doriți putem suna la ei.” Ne-am bucurat că angajații au arătat puțină bunăvoință ( vorba aia, ce e mai bun e la final ) așa că i-am rugat să-i sune pe cei din Sebastian. Au sunat vreo 10 minute, dar fără răspuns. Am presupus că au produsul pe stoc, așa că am luat mașina și am pornit către Sebastian. Am presupus bine: cei din Sebastian aveau dulapul pe stoc și, în 10 minute, eram cu mult-doritul dulap în mașină. Jos pălăria pentru cei din JYSK Sebastian, chiar au fost super rapizi ( spre deosebire de colegii lor din Pallady).

Dar aventurile mele nu se opresc aici. Am văzut pe drumul spre casă niște țărani compartrioți făcând grătar, jucând table și râzând zgomotos. Unde stăteau acești români? La 2 metri de șantier. Și ce mai era lângă românii noștri? O mașină de la o firmă de curierat, cu portbagajul deschis și cu un sac plin de mici, gata de pus pe foc.

Asta e România!

Lasă un comentariu